Prima descriere a produselor din sticlă datează din mileniul 7 î.Hr. e., dar până la mijlocul secolului al XVII-lea sticlele de sticlă erau mai degrabă o excepție rară, iar pentru depozitarea vinurilor se foloseau recipiente din lemn (butoaie) și din argilă (amfore).
Tradiția de a face recipiente de sticlă pentru vinuri a apărut după ce meșterii britanici au înlocuit sobele cu lemne cu cele cu cărbune la temperaturi mai ridicate, simplificând foarte mult producția de sticlă și produse din sticlă.
În zilele noastre, sticlele de sticlă sunt un produs popular, iar diferitele lor forme sunt dictate de scop, oferă comoditate și condiții optime pentru stocarea conținutului.
Vinul se păstrează, astăzi, în sticle, acestea având, de regulă, un gât de același diametru – pentru un dop standard, al cărui material pentru fabricarea acestuia este lemnul sau polimerii.
Însă, te-ai întrebat vreodată de ce sticelele de vin au gâtul lung? Acest motiv se datorează faptului că forma unei sticle cu gât lung o face confortabilă atunci când este ținut și, cel mai important, forma gâtului ajută la distribuirea căldurii în întreaga sticlă ori de câte ori o persoană o ține.
VEZI ȘI: CELE MAI SCUMPE VINURI DIN LUME! O STICLĂ FACE MAI MULT DECÂT O VILĂ DE LUX!
Ai observat că majoritatea sticlelor au în partea de jos o cavitate concavă, o scobitură? Există multe teorii despre motivul pentru care această adâncitură există.
Sticla de vin poate fi ținută folosind această adâncitură folosind degetul cel mare în exterior și restul degetelor în interior. De asemenea, sticla devine ușor de manevrat atunci când vinul se toarnă în pahare. De asemenea, o sticlă cu acest tip de cavitate este mai stabilă pe masă.
În plus, calitatea unui vin poate fi prezisă și prin prezența acestei scobituri, iar spațiile strâmte care se formează pe lângă această adâncitură sunt utile pentru a capta și reține sedimentele din vin.